Un verset aparent frumos, dar care, privit lucid, ascunde una dintre cele mai vechi forme de manipulare. Când spui că „niciun cuvânt” rostit în numele unui Dumnezeu nu este lipsit de putere, declari, practic, că tot ce urmează trebuie acceptat fără îndoială, fără gândire critică, fără întrebări.
Dar să nu uităm câteva aspecte. Acest Dumnezeu – și cuvintele Lui – au fost consemnate de oameni. Oameni care, în anumite momente istorice, au folosit religia pentru a controla, pentru a impune reguli, pentru a justifica puterea. De foarte multe ori cu sânge. Cu foarte mult sânge, „în numele Domnului”.
„Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” – Luca 1:37
Într-o logică foarte simplă, fără credința maselor, Dumnezeu, așa cum îl știm, nu ar fi existat. Este creația colectivă a unei umanități care a avut nevoie de ordine, frică și speranță.
Să pretinzi că fiecare cuvânt „divin” e sacru și intangibil înseamnă să ceri supunere absolută. Și asta nu e spiritualitate – e doctrină.
Puterea reală nu vine din a crede orbește, ci din a pune întrebări. Tot de aici a venit și dezvoltarea umanității.
