Pentru fiecare mizeria are cel puțin o conotație. Unii am trecut prin ea, alții nu, și mulți încă sunt acolo. Mai grav este că ei nu știu că sunt acolo. Pentru mine mizeria are trei aspecte. Primul e fizic – remediabil – al doilea e mental, iar al treilea e cel sufletesc – cel mai greu de curățat. I-ați observat la sate pe acei copii săraci ce râd cu cățelul în brațe? Dacă îi speli și îi pui într-un mediu sănătos aceștia au mari șanse să devină adulți omenoși și împliniți. Ați observat acele persoane cu idei preconcepute? Dacă îi pui într-un mediu academic serios mulți își îmbunătățesc gândirea și pot deveni adevărați inovatori și dascăli. Dar, ați văzut privirea unor oameni cu suflet mânjit? Acolo e problema, pentru că îi regăsești în orice mediu și nu prea știm ce să-i învățăm sau unde să-i duci ca sufletul lor să se vindece. Aici doar Dumnezeu și o inimă iubitoare îi poate ajuta. Dar până atunci sunt toxici pentru ceilalți, pot învenina și secătui. Eu nu pot sta în reajma lor. Recunosc, nu sunt suficient de iubitoare sau iertătoare pentru a avea un impact asupra lor. Așa că încă aleg să îi ignor, să renunț la ei, să nu-i includ în planurile mele pentru că nu pot să-i ajut, nu pot face nimic constructiv pentru ei…
