Când încep să visez cu ochii deschiși, parcă pătrund într-o altă lume, unde totul e posibil. Îmi aleg piesele și îmi construiesc imaginea a ceea ce vreau. Știu în cele mai mici detalii ce doresc. Sunt țeluri mici, ce vor construi realitatea. Visele devin realitate! Și începe călătoria. Sunt așa de multe variabile din care am ales, și parcă acum se răzbună nu le-am ales pe una sau pe alta. Devine greu e să ajung la varianta dorită. Parcă cu cât fac mai multe, cu atât mă îndepărtez. De ce se întâmplă asta? Ce am omis, ce nu am ales, sau ce am ales greșit? Nu cred că voi mai ajunge vre-o dată acolo. Chiar așa nu merit? Nu sunt în stare? Astfel, un țel devine dezamăgire. Ce e de făcut? Învăț din eșec și reconfigurez traseul. Un țel reprezintă o transformare continuă, o îmbunătățire, up-datare, cu durată medie spre mare. Dezamăgirea este parte din viața fiecăruia, la fel ca împlinirea, la fel ca orice alt sentiment și stare. Și toate au scopul să te transforme până la finalul vieții.
