Stagnarea este varianta proastă ce derivă din pauza prelungită. Este starea din care începe regresia, și se alimentează din ezitare și complăcere. Fenomenul face multe victime, pe bucăți sau de-a-ntregul. Dacă vrei să afli dacă stagnezi, gândește-te dacă ai luat toate deciziile, ai toate situațiile încheiate, sau știi cam pe unde te afli, dar mai ales dacă ai chef .. în general, sau de altceva. Stagnezi când eviți, când nu vrei să mergi mai departe, când parcă e binișor și așa și nu mai ești curios. Îți dispare entuziasmul și nimic nu te motivează – ești pe moarte (cel puțin a intelectului și a spiritului). Te încăpățânezi să nu te complici și să îmbătrânești liniștit. Ai pierdut plăcerea de a trăi = stagnare. Iar de aici ieși ori printr-o mare lovitură sub centură, ori îți găsești tu motivația înainte ca viața să te ia pe sus.
