Povestea durerii

POVESTEA DURERII
Atunci când nu înțeleg ce se întâmplă, ce ar trebui să fac, să zic, să compar am impresia că nu mai știu nimic. Că toată cunoașterea mea e nulă, e insuficientă, chiar falsă. Că eu sunt fadă, vulnerabilă și nevoiașă. Și atunci caut în această beznă a minții un om. Un om care să lege ce se întâmplă și să-mi zică “Iată!”. E o zbatere dureroasă, unde timpul se dilată și doare până în măduva oaselor. Dar merg mai departe, cu gânduri teribile, frici, cu speranță. De altfel înapoi e imposibil. Este doar o chestiune de timp și anduranță până se întrevede drumul, prin ceață, prin noapte. Și astfel toate își recapătă treptat valoarea și lumina. Toate! Și cunoaștere, și cine sunt!