Încă de mici fetițe ne clădim în minte instituția căsătoriei cu cineva care seamănă cu tata, acel om care ne iubește nespus și necondiționat. Însă, mai târziu înțelegem că trăsăturile tatălui nu sunt garanția supremă a unei relații bune. Așa că, devenind femei, ne alegem parteneri din diferite considerente, mai mult sau mai puțin legate de dragoste. Marea capcană este că odată cucerită inima acestui bărbat, vrem să-i cucerim mintea dar, involuntar sau nu, nu într-un sens bun. Vrem să-l transformăm în altcineva: în așteptările noastre. Acest fenomen este rețeta sigura spre dezastru. Dacă n-ai chef să cauți pe cineva care sa fie conform multelor tale așteptări, nu încerca să te joci de-a Dumnezeu. Nu ai nici un drept să faci asta, nici o competență. Vei construi calvarul vieții tale cu așteptări si dezamăgiri infinite, nefericire și minciuni. Dacă el/ea nu este ceea ce vrei, atunci nu e. Mai caută! Și dacă nu îl/o găsești, înseamnă că multe dintre cerințele tale nu se justifică.
