Tu știi unde îți este spiritul? Este activ și la suprafață, sau ascuns după multe frici și instincte? La ce bun să ai o inimă dacă ea nu trăiește? Astea sunt întrebările mele ce mi le-am pus în mod conștient în noaptea dintre ani în timp ce urmăream fermecată (la TV) un concert marca Andre R. Și mi-am dat și răspunsul: prin expunere. Cât de ferecat este spiritul tău? Păi, ascultă o muzică și închide ochii. Lasă-te purtat în emoții și lasă-te să plângi, să râzi, să simți ceva! Să știi că a empatiza cu un om, cu un animal, cu un personaj din film e foarte uman, și a simți acele stări e un semn că sufletul tău e viu. Nu trebuie să știe nimeni, sau dacă vrei pot afla toți că EȘTI, că și tu.. ca și mine… treci prin toate. Diferența constă în cât de prezent și sincer ești în ceea ce trăiești. Curaj! Nu e chiar așa de rău să simți cu adevărat.
