Nu degeaba se zice că <venim în aceasta lume>. Cineva ne aduce, ne cheamă, ne dorește. Aceștia sunt părinții noștri. De la a fi total dependenți de ei până la independența personală absolută este un drum pe care învățăm multe. Dar, undeva, subtil, ca o urzeală sacră, se nasc legături veșnice între oameni. Unele strălucesc ca firul de diamant, altele dezastruos. Paleta este largă, la fel ca o boltă plină de stele – unele se nasc, altele strălucesc admirabil iar altele se sting coborând spre zeul Hades. Frumusețea lumii stă în ochii privitorului, iar frumusețea nu înseamnă perfecțiune. O lume în oglindă cu universul – aceștia suntem noi.
